Consilierul local USR, Ion Chiricuță, a solicitat Primăriei Sectorului 2, ca orice cetățean, permisiunea de a-și expune talentele în cadrul unei expoziții de pictură cu vânzare. Prin Centrul Cultural Mihai Eminescu, el a reușit să aibă cea de-a treia expoziție personală, care va fi deschisă până pe data de 16 iunie.

L-am găsit pe Ion Chiricuță în ziua vernisajului executând câteva acorduri la chitară. Muzica folk crea o armonie specială în holul expoziției de pictură. Știam că este inginer constructor, dar nu știam că este talentat la pictură și că-și poate crea singur atmosfera perfectă pentru tablourile sale. “Sunt doi autori aici. Eu și mama mea, Valeria Chiricuță. Mama pictează în ulei pe carton, eu m-am profilat pe acrilice“.

În vreme ce Valeria Chiricuță, de profesie architect, are o pasiune pentru ornamentele florale, Ion Chiricuță este pasionat de tematica astrală, animale mitice, sirene. ion_1 Paleta coloristică folosită de el se bazează pe trei culori, pe care le combină estetic. Deși are o listă de prețuri care poate fi consultată, el nu speră să vândă ceva. “Am vândut până acum câteva zeci de tablouri, dar sporadic. Eu sunt un colorist și desenez foarte puțin. Nu fac schițe, un am un plan conturat când mă apuc să pictez“, ne-a declarant artistul.

Începuturi

Ion Chiricuță ne-a relatat cum s-a apucat de pictură. “Am fost un copil agitat. Mă trezeam dimineața înainte să plece mama la serviciu și plângeam că nu știam ce să fac. Cărțile de colorat nu-mi plăceau. Le mîzgăleam și mă enervau. Pe la doi ani și jumătate am făcut primul meu desen, o mașină de pompieri. Era o stație de pompieri aproape de blocul nostru. Arăta ca o gărgăriță. Apoi, am pictat un pom cu citrice. Nu știam pe atunci că bananele, portocalele și lămâile cresc separat. Apoi, mama mi-a dat o trusă cu multe carioci, frumos colorate, care îmi plăceau foarte mult. Am început să desenez bătălii, cu soldați, puști, tot dichisul. După 1990, tata, care era și el architect, mi-a adus un sul de hârtie foarte bună și am început să pictez cu acuarelă, apoi cu ulei, ca mama, până au apărut acrilicele și am rămas la ele. De când sunt consilier local, viața mi-a fost data peste cap“, ni s-a destăinuit Ion Chiricuță. În ultima vreme, este preocupat prea mult de administrația publică locală și nu a mai pictat, dar și-a propus să creeze cel puțin un tablou pe lună.

Artistul este încântat să povestească istoria unor picturi, pe care le atrârna de debara, cădeau, le întindea iar. Pe altele a încercat să le lucreze și cu pasta de dinți, care s-a dovedit inutilă, pentru că după ce se usca, aceasta cădea. Îi place să spună cum coada unei sirene l-a consumat câteva zile sau dintr-o fată tristă pe malul mării, au apărut cele trei grații. Ion Chiricuță este membru al Uniunii Artiștilor Plastici de peste 20 de ani.