Un angajator italian, proprietar al unei vinării, a ȋnchiriat un avion privat și l-a trimis ȋn România, pentru a aduce la lucru opt muncitoare despre care spune că îi sunt indispensabile.

Femeile merg de două ori pe an în peninsulă pentru a-l ajuta la vie, de mai bine de zece ani. Anul acesta, din cauza restricțiilor cauzate de Covid-19, ele au fost întoarse de la granița cu Ungaria. Dar, pentru că le consideră de neînlocuit, italianul a trimis un avion privat să le ia din Cluj.

„Vreau să spun că mâna de lucru în vie, în această zonă a Italiei, adică în Alto Adige, la granița cu Austria, de mai bine de 30 de ani provine din străinătate. În cazul meu, de aproximativ 10 ani am acest grup de doamne care vine din România. Este un grup pe care l-am instruit și care a învățat această meserie foarte delicată. A fost un gest pe care îl pot numi nebunesc. Să trimiți un avion în Europa pentru a recupera mâna de lucru, nu cred că l-a mai făcut nimeni înainte. Am avut noroc apoi cu acest om de afaceri din Alto Adige, care ne-a pus la dispoziție avionul personal pentru această misiune de salvare din România”, a povestit Martin Foradori Hofstätter proprietarul cramei.

Pentru Martin, lipsa de mână de lucru specializată s-ar fi tradus, la sfârșitul sezonului, în pierderi importante. Mediatizarea gestului său a venit la pachet cu multe critici, dar la umbra lui sunt motive bine întemeiate.

„Sunt multe persoane care au înțeles motivul acestui gest, cum sunt și multe, din păcate, care m-au atacat și criticat pentru ce am făcut. Sunt persoane care nu știu nimic despre vin, despre vie. Cred că sticla de vin crește pe o plantă și că nu trebuie făcut nimic. Nu știu câtă muncă se află în spate. Nu este o chestiune în care nu vreau conaționali la muncă, italieni. Dar această meserie, în ultimii 30 de ani, conaționalii mei nu au mai vrut să o facă. Nici măcar nu au mai vrut să învețe meseria.

Suntem într-o situație dramatică, dar un lucru important pentru mine este și continuitatea. Eu nu pot lua pe cineva care să lucreze o lună, două, trei, oameni care atunci când vor începe lucrurile să se miște vor pleca. Eu am nevoie de continuitate”, mai spune proprietarul cramei.

Cele 8 românce muncesc la poalele Alpilor, pe o vale situată la 800 de metri altitudine.

„Uneori cântăm, când avem bună dispoziție mereu e așa. Lucrăm cu drag, ne place ceea ce facem. Suntem aici pentru familie și pentru bani. Munca noastră este apreciată”, spune Maria Codrea, care este muncitor sezonier.

Româncele au stat 14 zile în izolare după ce au ajuns în Italia, iar testele efectuate au ieșit negative. Acum, singurul lor gând este să se întoarcă repede înapoi la familiile lor. La fel ca toți cei care lucrează sezonier, femeile au venit în Italia pentru că salariile sunt mai mari. Câștigă aici într-o lună cât în trei, sau poate chiar mai multe lucrate acasă. Asta dacă au unde.

„Nu ți se oferă un loc de muncă care să-ți permită să întreții o familie. Fiecare avem o familie, avem copii în spate, avem o casă de întreținut. La noi în țară nu ni se oferă. Aici, e altceva. Muncim, suntem departe de casă, dar avem pentru ce. Suntem apreciați pentru ceea ce facem”, a spus Maria Codrea.

Româncele au contracte de muncă, sunt respectate și locuiesc în condiții dintre cele mai bune.