În ultima zi de vineri dinaintea celei mai mari sărbători a creștinătății, credincioșii comemorează răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos.

Tradiția populară românească marchează această zi printr-o serie de obiceiuri, multe dintre ele păstrate până în zilele noastre. În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Se ţine post negru, iar la biserică se cântă Prohodul.

Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii, semnificând coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare. Seara se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare. Epitaful pe care îl poartă preoţii ajutaţi de credincioşi simbolizează trupul Mântuitorului. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.

Nu se vopsesc ouă, gospodinele sunt sfătuite să vopsească ouăle fie în Joia Mare, fie sâmbătă, înaintea Paștelui, în niciun caz în Vinerea Mare. În această zi nu ar trebui să se facă nimic.

În Vinerea Mare nu se lucrează, nu se spală, nu se coase, nu se sacrifică păsări sau animale. Tot în această zi, fetele nemăritate fac vrăji de dragoste pentru a fi cerute de nevastă.