1.200.000.000 euro. Acesta este bugetul Primăriei Capitalei pentru un an de zile. Dacă adunăm încă 1.000.000.000 de euro, grosso modo, bugetul cumulat al celor șase sectoare, în București, primăriile au la dispoziție cca. 2.200.000.000 de euro. Deci, la un calcul rudimentar, pentru patru ani de zile, perioada unui mandat, bucureștenii ar trebui să primească servicii publice și investiții de circa 9.000.000.000 euro. Aceasta este o analiză a consilierului general PNL Ciprian Ciucu, pe care o detaliem în continuare.

Nouă miliarde de euro. Să repetăm împreună: 9 miliarde de euro. O sumă fabuloasă! Cei mai mulți dintre oameni, cei care nu lucrează zi de zi cu numere mari, sau chiar și aceia, nu înțeleg/nu cuprind cu mintea valori atât de mari. Cei mai mulți oameni nu fac diferența între 9 sute de mii, 9 milioane și 9 miliarde. Este normal, în evoluția speciei noastre, nu am avut nevoie să operăm cu numere atât de mari: dacă tribul a vânat 30 de animale, acestea erau ușor de împărțit. Nu era nevoie să numeri până la 1 miliard. De exemplu, cu un miliard de euro, ai putea cumpăra 5.000 de autobuze sau ai putea face încă două magistrale de metrou precum cea din Dr. Taberei.

Ei bine, pe asta se bazează cei care parazitează de ani și ani de zile bugetul Bucureștiului: au de unde, oamenii nu înțeleg. La atâția bani, calitatea vieții din București ar trebui să fie mai bună decât calitatea vieții din Budapesta, să tindă undeva spre nivelul Pragăi. Nu exgerez.
În capitalism, bugetul este principalul instrument de dezvoltare și pentru a asigura servicii publice la standarde occidentale. Bugetul și piața. Dar pentru asta este nevoie de nițică viziune, cunoștințe de planificare strategică (a investițiilor) și de planificare bugetară. Există două modalități de a cheltui un buget: (1) simplu și ușor sau (2) complicat și greu pe de o parte și (3) cu aparatul propriu (etatism) sau (4) folosind resursele de piață, pe de altă parte.

(1) Simplu și ușor
Adică fix așa cum ne toacă banii administrația Firea și PSD: pe vouchere, pomeni electorale, gratuități, spectacole foarte scumpe și la suprapreț, statui la suprapreț, sume enorme direcționate către Catedrală ș.a.m.d. Așa poate cheltui banii oricine: și un copil de clasa a 8-a, și o primăriță, și un lăutar.

(2) Complicat și greu
Pentru asta este nevoie să gândești în termeni de indicatori de calitate a vieții și legături cauzale între investițiile pe care le planifici și rezultatele pe care vrei să le obții. Adică ai nevoie de economiști să gândească investițiile, manageri să le planifice și să le execute, ingineri să le deseneze și armate de funcționari și muncitori să le execute. Cu alte cuvinte, trebuie să fii în stare să dezvolți o viziune (unde vrei să ajungi) și să poți gestiona complexitatea (chiar să știi cum să ajungi acolo).
De exemplu... dacă vrei aer curat, trebuie să pui bani deoparte și să reorientezi mobilitatea oamenilor spre transport în comun (nou, curat, la timp-predictibil, bine interconectat, de preferință în subteran-metrou), trebuie să faci piste de biciclete și să găsești soluții pentru mobilitatea periurbană - soluții de ultim kilometru - de la transportul în comun pană acasă, să faci parcări pe inelul median, pe centură și pe centura exterioară (care acum nu există), apoi să vii cu măsuri restrictive pentru auto individual, după ce ai oferit alternative de nerefuzat. Și așa elimini doar o sursă de poluare, dar rămân altele, cum ar fi șantierele care nu respectă norme, gropi de gunoi gestionate aiurea, spațiu verde neîngrijit etc. Complicat? Da, este. Se numește guvernare locală și management urban modern. Și în acest caz vroiam să îmbunătățim valorile unui singur indicator, poluarea aerului, dar ar trebui să avem zeci și sute de astfel de indicatori în vedere. Prin urmare, nu oricine poate fi primar, experiența în administrație și management sunt esențiale.

(3) Companii de stat (etatism)
Faci ca PSD, multe companii municipale pe care le populezi cu rude și aparținători de clan din regiune, le parazitezi până la loc comanda, contracte dedicate etc. Faci multe, vreo 22, nu doar două-trei, ca să fie greu de urmărit de către opoziție, presă și de cine cui i-o mai trece prin cap așa ceva. Le adaugi peste zecile de alte administrații existente, pe care le populezi tot cu membri ai clanului. Apoi acolo angajezi mii și mii de oameni pe care îi foloești în campania electorală. Oamenii aceștia încep și ei să șutească câte o piuliță, apoi combustibil, apoi un transformator, că de, lucrează la stat. Fac și ei ce fac șefii lor, dar la un alt nivel. Iar serviciile publice vor fi și mai proaste și mai scumpe.

(4) Folosind corect piața
Acolo unde ai nevoie de servicii publice și ai operatori economici, într-o piață cât de cât funcțională, scoți CORECT la licitație, din timp, super-transparent serviciul public pe care vrei să îl oferi cetățenilor. La investiții la fel: nu te apuci să faci ca Păcală o firmă de construcții de poduri de la zero, pe care o capitalizezi cu bani mulți (ilegal, căci denaturezi competiția) în care angajezi ingineri si sute de oameni și nu te apuci să cumperi tu macarale, materiale de construcție etc. E mai simplu, să scoți construcția podului acela la licitație (proceduri transparente de achiziție) la care să participe firme din toată lumea, care-o vrea și o putea duce contractul. Și oricum, în 99,9999% din cazuri va fi și mai bun și mai ieftin. Asta dacă nu iei șpagă iar recepția se face conform specificațiilor tehnice.

Acesta din urmă se cheamă capitalism și nu e perfect. E doar cel mai bun, fără a fi perfect. Acolo unde piața eșuează, în ultimă instanță, dacă chiar trebuie să livrezi acel serviciu populației și nu am avem o piață la care să apelăm, putem să face o excepție și să organizăm capacități proprii, o firmă municipală, după ce un studiu serios ne va demonstra că nu există piața și cum ar trebui să facem acea firmă.